In fiecare zi stau in pat si meditez , sunt diminetele in care nu vreau deloc sa ma trezesc atunci ma uit in oglinda si un ma mai recunosc , vad ce repede au trecut anii peste mine , 18 ,dar fara rost , atunci i.mi zic ca viata merge inainte orce s.ar intampla , insa.mi las la o parte ura care ma bantui ntruna ca o stafie ce bantui un cimitir bantuit, incerc sa.mi sterg necazurile din suflet asa cum vantul sterge toate rautatile din desert , atunci i.mi dau sea,a ca paharul s.a umplut pentru mine si nu am cum sa mai dau spuma la oparte. Incerc sa.mi fac sperante ca o sa vina apa si la moara mea , incerc sa.mi spun ca sunt baiat mare issa in piept i.mi sangereaza o rana,dar nu i.mi esteteama ,deoarece frica ma obliga sa ma camuflez ca nimeni sa nu ma distinga, si sa reusesc sa.mi fac temele ca sa nu ma mai invinga stresul si problemele..
Am momente in care i.mi vine sa urlu catre cer , dar i.mi dau seama ca Dumnezeu nu e acolo deci...degeaba sper ,iata.ma inca aici i.mi duc in spate soarta si sper sa reusesc so vand ca sa.mi cumpar alta, cred ca lacrimile mele sa.au transformat in nisipul ce curge in clepsidra vieti mele si parca incet ma duc ,deoarece vad ca ma bat in zadar si lupt , si reusec numai sa.mi imbrinima in lut , m.am saturat sa fiu batjocorit si privit ca un nimic , atuci i.mi zic ca daca nu ai trecut prin viata , mai asteapta nu ai vazut nimik,recunosc ca am devenit zidul rece de ciment pe care il uram pe care nu pot sa.l sparg orcat de mult il urasc, acum ma lovesc dor de amintiri ramase in cap incarcate cu un venin amar care imi strapunge sufletul ca o sageata plina cu venin, icerc sa.ti transmit o bucata din suflet ,su stiu daca am reusit ...