Amintiri...Vere, unde sunt zilele de odinioară? Cu fotbalul și bicicleta de dimineață până-n seară, Nu pot să mai plâng, că sunt băiat mare Și nu pot să fug la mama, dacă mă doare. De aia trag cu drag, sa-mi placă ceea ce fac, Și nu fac din rap artă, artă facea Grigorescu, Enescu, Eminescu sau Nichita Stănescu. Eu sunt... doar un poet de mahala Traficant de sentimente, la margine de șosea, Și nu cerșesc milă, vreau un viitor aparte Când eram mic, îmi doream să scriu o carte. Visam să ajung un fel de Thierry Henry Să pot zguduii Premier League din temelii, Visam să joc pe Bernabeu, dar jucam pe Maidan Îmi doream să fac schimb de tricouri cu Zidane. Și nu treceai de mine, mă apăram precum Maldini Îți furam mingea, și dispăream precum Houdini, Acum dispar din timpan, doar ca să las refrenul Să te bată la cap, cum mai erau acele vremuri. Fiind copil, îmi amintesc câte făceam
Priveam la filme de acțiune cu Jackie Chan si Van Damme, Apoi ieșeam afară și exersam lovituri Rupte din benzi desenate, Doamne ce frumoase vremuri. Îmi amintesc cum călăream bicicleta Sania trasă de câini, sau cum făceam seara chetă, Pentru un suc... sunt vremuri care se duc Puștii de astăzi parcă sunt prea fașcinați de Facebook. O ard pe Mess, noi o ardeam în curtea școlii Eram spontani la glume, nu le citeam din portofolii, Jucam frunzele, baba oarba, pompierii Ne alergam unul pe altul, mai ceva ca Tom si Jerry. Îmi amintesc... cum în Seara de Ajun, Ne așezam cu toți sub brad, așteptându-l pe Moș Crăciun, Toate bune și frumoase, dar anii au trecut Vreau să fiu din nou copil, îmi doresc atât de mult. Am multe amintiri, dar nu cu "Pupăza din tei" Tot timpul cu garda sus, căci eram fan Doroftei, Visam să scriu istorie, ca Fergusson la Manchester Ca Di Stefano la Real, sau ca Zanetti la Inter. Îmi amintesc... mi-aș fi dorit eu să fac multe Vroiam să sar cu parașuta, acum știu multe parașute, Am crescut mare, îmi plăceau fetele noi Dar cele vechi mă prindeau în offside ca van Nistelrooy. Că avem damblale, dar n-am pus mâna pe legale Unii încă visează că muzica-i singura cale, Unii și-au tatuat Univesitatea-n suflet Au Craiova pe retină, atunci când schițează un zâmbet. Unii creează proteste, unii mă-njură că scriu texte Cică'aș fi un neica'nimeni, "Calin - file din Poveste", Care Viața cu Louie? că viața mea-i un mare show Scrisă de un regizor beat la margïne de ghetou. |
|
|||||||||
Copyright MyCorp © 2024 Găzduire site gratuită — uCoz |