O legendă, o echipă, două culori, alb şi albastru... Au făcut să vibreze o lume întreagă, uimită de curajul oltenilor care s-au luat la trântă cu Europa. Este povestea „frumoşilor nebuni” ai Craiovei şi a echipei căreia inegalabilul Ioan Chirilă i-a spus Maxima. Aşa i-a rămas numele şi aşa s-a scris istoria plină de farmec şi forţă.
16 martie 2013. În urmă cu 30 de ani, Universitatea Craiova reuşea cea mai mare performanţă din fotbalul românesc de la acea vreme, calificarea în semifinalele Cupei UEFA. Peste 40.000 de oameni în tribune, peste 40.000 de inimi alb-albastre. Astăzi, în locul în care odată se scria istorie, au rămas doar amintiri frumoase şi regrete. Stadionul „Ion Oblemenco" este doar umbra gloriei de altădată.
Craiova devenită Maxima vs Craiova izgonită de pe scena fotbalului românesc. O grea încercare le-a demonstrat tuturor, chiar şi celor care nu credeau, că o iubire alb-albastră nu moare niciodată. Chiar şi acum, când prea puţini întrevăd soluţii pentru ca echipa de suflet a oltenilor să renască, oamenii acestor locuri nu şi-au permis să uite.
„Toată lumea era mândră de tot ceea ce realiza Craiova. Aveam simpatizanţi în toată ţara şi la meciurile, care erau meciurile internaţionale, vedeai maşini venite din absolut toate judeţele ţării pentru evenimentul respectiv. Într-adevăr, o mândrie, care tot timpul s-a păstrat”, spune Sorin Cârţu, component Craiova Maxima.
„Acum 30 de ani eram pe Ion Oblemenco, acum suntem pe Extensiv, unde asistam la un joc de Divizia C, singura echipa rămasă în Craiova de fotbal. Asta este. Probabil, promisiunile oamenilor care vor sa faca ceva în acest oras se vor realiza pâna la urmă și sperăm sa ne întâlnim pe Ion Oblemenco”, a explicat Costică Donose, component Craiova Maxima.
O echipa fantastică, născută din sufletul oltenilor. Un public frenetic, cum nu se mai văzuse, până atunci, pe stadioanele din țară, a vibrat la unison, ani la rând, pentru Campioana unei mari iubiri, așa cum i-a spus poetul Adrian Paunescu.
Craiova înseamnă Universitatea, un brand care astăzi, dupa dezafilierea clubului, trăieștedoar din amintiri. Un stadion în paragină, o imagine dureroasă pentru cei care, înflăcărați, își susțineau echipa din tribune.
„Pentru mine, a reprezentat totul. Atât pe plan fotbalistic, cât şi pe plan profesional. La Craiova am jucat de copil, tot în Craiova sunt şi acuma şi probabil că aici voi rămâne până la sfârşit”, a spus Costică Donose, component Craiova Maxima.
Povestea continuă astăzi în Sala Polivalentă, renăscută din cenușă dupa 18 ani de la incendiul din 1994. Oltenii și-au demonstrat atașamentul față de sport, chiar dacă Universitatea nu mai există. Peste 4.000 de suporteri au fost prezenți la primul meci de baschet în noua sală.
În lipsa fotbalului, sporturile de sală din Craiova se bucură de mare popularitate, în același spirit alb-albastru.
Nu a existat fenomen mai puternic şi mai plin de forţă care să definească „seminţia" celor care strigau cu sufletul: „Suntem olteni pe viaţă şi moarte!".